„Deceluş”

Vă amintiţi de primii paşi pe care i-aţi făcut după ce aţi crezut în Domnul Isus? După pocăinţă apare acea vîrstă a copilului de 3 ani a „decelu-şului”. Atunci cînd privim la diversitatea de culte existente şi te tot întrebi de ce unii practică anumite lucruri, iar alţii nu. De ce oamenii se comportă într-un anumit fel sau altul… Şi dacă tot apare multitudinea de întrebări la care trebuie să găseşti un răspuns, ai mare necesitate de cineva care să răspundă la ele, şi răspunsul să nu fie unul simplu, ci cu explicaţii din alea „teologice”. Spre marea mea fericire, în clipele cînd întrebările se îmbulzeau fără număr în minte, am „dat” un mentor. De ce am „dat”? Pentru că locuia sub acelaşi acoperiş cu mine, şi fără să observ acest „fenomen” întrebările mele îl frămîntau şi pe el. Cel care a devenit mentor este fratele meu Dumitru, care avea răspuns la aproape toate întrebările mele, fericire peste capul meu mai este şi faptul că a terminat teologie, aşa că oricît de „grave” ar fi fost frămîntările ştiam că pot să găsesc răspuns, pe lîngă ceea ce nu puteam să înţeleg din biblie. Cel care a contribuit în mare parte la „naşterea din nou” rugîndu-se pentru ca acest lucru să se adeverească, a fost cel care m-a ajutat să cresc şi să trec peste vîrsta critică de „3 anişori”.  Acum am crescut un pic mai mare, nu mai pun atîtea întrebări. Însă ştiu că pot să apelez întotdeauna la o persoană care mi-a fost „fidelă” dintotdeauna şi la care pot apela întodeauna după un sfat sau încurajare.

Mulţumesc TATĂLUI ceresc că mi-a oferit binecuvîntarea de a avea un frate şi o soră mai mare, care mi-a călăuzit primii paşi pe calea credinţei.

Dar tu ai avut pe cineva care te-a ajutat să „creşti” şi să treci virsta „dece-ului”? Cine a fost această persoană?